Crăciun

Standard

un bărbat îşi plimbă câinele în

semiîntunericul

zorilor.

la un geam, o femeie – eu –

stă sub un bec galben şi îşi suflă nasul.

în camera de alături un brad se usucă şi geme;

luminiţele intermitente, chinezești, se răsfrâng în globuri, în

fereastră, în ecranul stins al televizorului.

pe străzi, o ceaţă caldă, de decembrie,

ca un abur plutitor,

se căzneşte să îmbrace scheletele

copacilor

fără să se zgârie.

în faţa casei se aude huruind maşina Salubrităţii

tot adună şi compactează cochiliile

cadourilor noastre.

pământul tace. aerul tace. tomberoanele tac.

în câteva zile, începe un nou an.

până atunci, tsunamiul se amână.

până atunci, marea, recreată şi ea preţ de câteva zile,

respiră.

Advertisements

Comments are closed.