Habemus Papam

Standard

Un pescăruş se aşează pe hornul de cupru care străpunge acoperişul Capelei Sixtine şi nu se mai dă dus. A trecut vreo oră de când mă uit. Se lasă bezna. Piaţa San Pietro e aproape plină, tensiunea devine apăsătoare. În fine, fum. Negru, pe fundal negru. Apoi alb, din ce în ce mai alb. Comentatorii sunt derutaţi. În piaţă, vocile se unesc în jubilare, pornesc să bată şi clopotele. Habemus Papam!, titrează toţi. Emoţiile ajung la apogeu.

Aseară, în jurul orei locale 7, cei 115 cardinali reuniţi în conclavul pentru alegerea noului Papă, şi-au dat în măsură de cel puţin două treimi votul unui “necunoscut”: fostul arhiepiscop de Buenos Aires, Jorge Mario Bergoglio. Acesta va păstori Biserica Catolică sub numele de Francisc I. Pentru prima oară în 1000 de ani, un papă îşi dă demisia. Pentru prima oară în 1000 de ani, un papă alege un nume nou. Şi pentru prima oară ever, Papa provine din afara Europei.

Fiul unor emigranţi italieni săraci, (tatăl a fost muncitor la Căile Ferate), argentinianul Jorge Bergoglio revine în patrie ca Papă. Pare timid şi pătruns mai degrabă de răspundere decât de glorie. Televiziunile, obişnuite să judece totul după rating, par aproape dezamăgite de lipsa de glamour. Îi găsesc scuze pentru stângăcie, zicând că trebuie să se fi simţind copleşit de privirile şi aşteptările a 1,2 miliarde de catolici. Din nou, antropocentrismul. Eu cred că se simte mai degrabă copleşit de privirea lui Dumnezeu în ceafă… Ascultă înainte de a vorbi. Este iezuit. Trăieşte modest, spunându-se despre el că a refuzat sediul Arhiepiscopiei pentru un micuţ apartament propriu unde îşi gătea singur. În Buenos Aires, umbla cu mijloacele de transport în comun şi nu avea şofer. Şi-a ales numele unui sfânt care, pe modelul christic, a renunţat la averea tatălui (un bogat negustor de stofe) şi s-a alăturat nevoiaşilor. Este grăitor pentru situaţia actuală a Bisericii că un asemenea om ne impresionează ca un exot.

Papa FranciscSursa foto: www.vatican.va

Papa Francisc
Sursa foto: http://www.vatican.va

Toată lumea aşteaptă reforme. Tineretul intervievat vrea doar “modernizare”. Christos este etern modern. Rolul Bisericii nu e să se alăture sprinţar oricărei mode trecătoare, ci să păstreze autentic adevărul de credinţă, să ne relaţioneze cu acel “dincolo” imuabil. Lumea se străduie să-l placă dar… parcă e totuşi iar prea conservator, prea bătrân. Trăim într-o societate care preţuieşte doar tinereţea şi noul. Înţelepciunea se acumulează în ani, în experienţe de viaţă; pentru noi bătrânii sunt doar “demodaţi”, “depăşiţi”.

Cred că trebuie să ne obişnuim cu ideea că în timp ce în Europa “creştinii” se bat pentru “dreptul” la promiscuitate sexuală, pe care şi l-ar dori aprobat de biserică pe principiul “şi cu dânsa-ntr-însa şi cu sufletu-n rai”, în alte părţi de lume se moare încă de foame, de persecuţii. În alte părţi de lume, priorităţile sunt, încă, nedreptatea socială, mizeria şi bolile, sărăcia, decăderea din demnitatea umană. Şi cred că ar trebui să ne obişnuim că acele părţi din lume sunt majoritare. Să renunţăm la europocentrism. Masa critică a creştinismului e de acum în altă parte.

Advertisements

2 responses »

  1. Am auzit ca Biserica din Germania (Evanghelica cred) colecteaza sume mari de bani anual din impozitul catre biserica. Poate poti afla info asta ca esti germanca. 🙂

    Cum ar fi daca o insitutie din asta mare si ar propune sa eradicheze foamea din lume. Ca bani cred ca ar fi la greu.

    Foarte finutz articolul si bine scris!

    • Biserica Catolica germana colecteaza intr-adevar, prin impozit, sume importante. Multi se declara atei ca sa nu le plateasca (nu ca ar da pe la biserica, dar oricum). Insa se si implica ff mult, mai ales in Africa, Asia si partile cele mai sarace ale Americii Latine. Fiecare parohie ajuta cel putin un proiect din lumea saraca. Problema e ca in Germania doar 49 la suta din populatie se mai declara ca avand credinta in Dumnezeu. Biserici goale la greu – in Regensburg comunitatea romaneasca a primit o fosta biserica catolica la pretul simbolic de 1 euro, si orasul o va si renova in mare. Nu au preoti – din pricina celibatului si a racirii credintei, deci multe parohii sunt comasate, iar in anumite regiuni problema e atat de grava, ca nici nu mai exista Liturghie duminicala. Exista doar o rugaciune facuta de laicii din consiliul parohial. Eliminarea celibatului pentru preotii de rand ar fi un pas mare – in fond, din ce stiu de la doctoranzii catolici, celibatul a aparut doar ca masura administrativa, nu e in codul lor canonic, dar s-a incetatenit. Acum anumite voci se gandesc la hirotonirea femeilor, ca sa elimine lipsa de preoti. Dupa mine, o alta extrema care n-o va rezolva neaparat pe prima…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s