Diavolul primăverii

Standard

diavolul primăverii

mi se insinuase în trompa lui Eustache

era roz, ca florile de cireş,

şi-şi susura mieros veninul

ademenindu-mă-n iarbă.

 

tu erai departe, erai departe, erai departe…

 

începuseră s-o facă şi păsările –

încă din zori.

pisica cea grasă se încolăcise

în frunzele uscate de astă toamnă,

sub un nuc, şi torcea

 

şi mi-a venit mult prea tare să sărut pământul

şi mi-a venit mult prea tare să spintec blana afumată a cerului

şi mi-a venit mult prea tare să-mi topesc coapsa înfrigurată în soare!

am fost slabă, recunosc.

am fost uşoară.

am căzut.

am căzut în sus.

iartă-mă că am încolţit fără tine.

iartă-mi teaca verde, obraznică, inflorescenţa galbenă ce stă să pocnească…

 

tu erai departe, erai departe, erai departe…

Advertisements

Comments are closed.