Pilula de râs – despre cârnaciorul fermecat şi alte bazaconii…

Standard

Somnul. Acest tărâm magic…  rezervat, evident, numai copiilor, că noi părinţii mai rar avem parte de el. 🙂 Câte ritualuri nu se leagă de chinul ăsta de toate zilele, cât nu te strofoci în crize de nervi cu tremurături ca să poţi în sfârşit să-ţi admiri odraslele pufăind liniştit şi să zici: “Doamne, ce frumoşi sunt… când dorm!”

Băiţe, rugăciuni, poveşti, cântece de adormit copiii (la propriu), în fine, să nu intrăm în detalii.

Cel mai interesant e cum evoluează toată treaba asta cu dormitul. Când era mic şi nu-i trecuse încă prin cap ca întunericul ar putea fi populat cu monştri (dormea singur şi nu se uita la desene), fiul meu ţinea morţiş să-l închid bine în cameră:

“Mami, închide uşa ca să nu iasă Moş Ene!”, zbiera în urma mea dacă eram neglijentă.

Şi acuma zbiară, numai că în sens invers, şi anume: “Mami, lasă uşa deschisă să intre puţină lumină!” (asta după cerşelile de “mă ţii la cuib? că mi-e frică să adorm singur”).

Bun, să lăsăm asta, pariez că trepidaţi să aflaţi care-i treaba cu cârnăciorul. (Şi pariez că, în funcţie de foame, sex şi stare psihică generală v-a şi luat-o imaginaţia razna.) Nu vă pripiţi.

Cum să vă povestesc eu, aşa, să fie mai palpitant… Fiecare cu ce-l doare. Fie-mea cea mică e o tipă cu un deosebit simţ practic. I-am cumpărat într-o zi o revistă din acelea Bussi Bär cu jucărele înăuntru, şi ce să vezi, conţinea o presupusă baghetă magică luminiscentă (dacă-i puneai baterii). “Zauber” în sus, “zauber” în jos (magic, adicătelea), atât a priceput şi ea biata de la frate-su. Dar mai mult? Ce-i cu bastonul ăla dubaş şi rotunjit la capete? Ce să fie, ce să fie – sătulă de incertitudine (dar nu şi de carne, după cum se vede) l-a botezat ea fără ezitare: “Zauber…wurst”. Adică tocmai “cârnăcior fermecat”. Fetei îi aducea a crenvurşti şi basta. Unde dai şi unde crapă.

Asta aşa, pe tiparul moştenit de la frate-su: “şi vreau lapte pentu să-mi chească oasele, să mă fac mare ca tata şi să mă pot să mă suu în copac… să stau acolo ca o maimuţă…”

Copiii şi simţul lor neiertător de observaţie. Gata, vă las, că se trezesc din somn. 😉

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s