Pastila de râs

Standard

Fiică-mea are puţin peste 3 ani. Concepţia ei despre obiectele care formează realitatea înconjurătoare se centrează pe temele: “Cine l-a cumpărat?” “Cât costă?” “Vreau şi eu”.

Vede un ditai microbuzul pe stradă: “Vreau şi eu aşa o maşină. Cât costăăă?”

Îi dau o felie de pizza: “E bună. Cine a cumpărat? Cât costăăă?”

Azi tocmai ieşeam cu ea de la grădiniţă când clopotele bisericii de lângă au început să bată de oră fixă.

Ea, de colo, cu un gest atotstăpânitor: “Mama, vreau şi eu aşa o casă.”

Eu, încercând o explicaţie: “Asta nu e casă, e biserică.”

Ea, neintimidată: “Vreau şi eu aşa o biserică.”

Eu: “Şi ce să faci cu ea?”

După un moment de gândire, ea, orgasmată: “Să fac DING-DONG!”

🙂

Advertisements

3 responses »

  1. fain… din acelasi ciclu “funny kids”: mergem cu fi-miu (2+) la o mini gradina zoo si vedem un elan dormind… noi incercam sa-i explicam: doarme fiindca-i obosit… el de colo: “Muss Kaffee trinken?” (pe principiul tati bea cafea daca-i obosit-elanu-i obosit-deci e. foarte clar ca elanul are nevoie de cafea)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s