Tag Archives: corupţie

Cotizaţi, şcolari, cotizaţi!

Standard

În primul rând, an nou fericit tuturor, cu sănătate, bucurii şi împlinire.

În al doilea rând, nu mă pot abţine să comentez şi eu situaţia asta cu învăţătoarea din Bucureşti nemulţumită că şpaga nu-i destul de mare. ( http://www.gandul.info/stiri/a-aparut-a-doua-inregistrare-cu-invatatoarea-blandu-o-cafea-din-aia-si-o-ciocolata-dati-eu-nu-stiu-daca-sunteti-saraci-sau-sunteti-nesimtiti-directoarea-scolii-a-fost-demisa-audio-11873159.)

Mi se pare revoltător şi vulgar. Realizează doamna respectivă că nici măcar cu copiii nu ar avea dreptul să vorbească pe tonul acela, dar mai cu părinţii – în fond nişte oameni maturi şi realizaţi, nişte egali. Cum îşi permite un asemenea stil de abordare e un şoc pentru mine.

Şi în Germania, unde trăiesc, există fondul clasei. E o iniţiativă gestionată de comitetul de părinţi şi este menit finanţării unor proiecte pentru copii: ieşiri la teatru, excursii, materiale de predare, fotocopii, etc. Suntem la o şcoală cu renume bun şi totuşi, fondul clasei costă sub 50 de euro pe semestru. Până acum, pentru tot ce am plătit am dat cu subsemnatul că suntem de acord, totul a fost documentat oficial din partea conducerii şcolii cu explicaţii clare, defalcate în detaliu, pentru ce se dau banii şi dacă vrem sau nu ca al nostru copil să ia parte la asta. Şi dacă îi face o poză copilului îţi cere acordul înainte. Nu s-a strâns nimic de cadou pentru învăţătoare, nici măcar nu s-a discutat informal.

Într-adevăr, directoarea este o adevărată doamnă de modă veche, în pragul pensiei, care ţine la seriozitatea actului de învăţământ şi la disciplină. Unii îşi mută copiii la alte şcoli unde e mai uşor, fiindcă aici se primesc zilnic teme (dar care nu au voie să depăşească o oră ca timp de rezolvare!).

Suntem în clasa I. A fost o singură şedinţă cu părinţii la început, apoi 2-3 comunicări prin e-mail strict legate de organizarea orelor. Am primit tipărite regulile şcolii, cercurile de activităţi disponibile. Li s-au prezentat copiilor la clasă şi ei aleg dacă vor sau nu. Manualele au fost complet gratuite, la sfârşitul anului le înapoiezi şi le plăteşti doar dacă le strici. Din nou, starea lor a fost certificată prin semnătură. Dacă mi s-a părut că e deteriorat manualul am specificat asta în faţa învăţătoarei ca să nu fiu eu răspunzătoare la final. Dacă vrei vreo limbă străină extracuricular, în momentul în care se strâng destui doritori se aduce o profesoară cu care faci contract individual, şcoala nu are nicio treabă, plata e direct în contul respectivei, femeia plăteşte impozit şi răspunde pentru materiale, pentru fiecare oră la care lipseşte, etc.

Şi aici primăria taie necontenit fondurile şcolilor – de exemplu nu se mai face curat în clase decât din două în două zile. Asta nu înseamnă că sar părinţii imediat să angajeze femeie de serviciu. Nu. Copiii au obligaţia să poarte papuci de casă, să păstreze curăţenia şi să nu ridice praful. De altfel, încă de la grădiniţă au fost învăţaţi că nu pleacă niciunde până nu şi-au făcut ordine după ei.

În momentul când s-a ales purtătorul de cuvânt al comitetului de părinţi, învăţătoarea a ieşit din clasă pentru a nu influenţa decizia. La începutul anului şcolar i-am dus şi eu, ca tot românul de bun simţ un bucheţel de flori în valoare de vreo 3 euro (din cate ştiu, aici, cadourile personale în valoare de peste 5 euro sunt considerate mită). Am fost singura care am făcut gestul ăsta. Femeia le-a luat stânjenită şi a spus că le va folosi ca să înfrumuseţeze clasa iar eu, ruşinată, m-am făcut că, da, sigur, pentru asta şi erau. E drept, e bine plătită, respectată în comunitate, are un statut social elevat. Însă nici măcar educatoarelor, care-s plătite ca naiba şi muncite la greu n-am îndrăznit vreodată să le duc mai mult de o cutie de ciocolată la comun pentru toată echipa, de Craciun.

Asta este experienţa mea de până acum. Nu zic, sunt şi aici hibe destule, sunt şi aici oameni şi oameni. Mai drăguţi, mai urâcioşi. Or fi şi aici favoritisme voalate, dar cine tot are bani de dat îşi dă direct copilul la şcoală/grădiniţă privată.

Mai aflu şi că în România e concurs la gadgeturi şi tot soiul de mărfuri de firmă pentru preţioşii de copii şi adolescenţi, care, deşi nu mişcă măcar vreun deget în casă au pretenţii la iPhone-uri scumpe. Notele şi diplomele se cumpără. Ne place sau nu, în Occident până şi cursurile vocaţionale prin corespondenţă sunt mai serioase şi presupun mai multă muncă decât unele materii de facultate de la noi… Copiii români ştiu să calculeze sume cu două cifre la 5 ani şi să repete mecanic formule şi poezii, dar cum se face că până la terminarea liceului ajung submediocri comparativ cu restul lumii? (vezi şi PISA).

Şi aici copiii sunt inundaţi cu cadouri oriunde scot nasul – cadouaş de la medic (valoare 50 cenţi), cadouaş de la farmacie (tot aşa), o felie de parizer gratis de la alimentara – şi ridicaţi în slăvi şi cocoloşiţi în diverse feluri. Şi educaţia (bunele maniere) lasă de dorit. Dar nu e atâta opulenţă şi atâta agitaţie a părinţilor să-i căpătuiască pe nemerit. Regulile de convieţuire şi o minimă responsabilitate a comportamentului propriu sunt încă vizibile. Nu aruncă pe jos. Nu trec pe roşu. Şi asta pentru că adulţii îşi iau cât de cât în serios rolul de modele (vrei să treci în fugă strada pe roşu şi e un copil de faţă, adultul de lângă el te va apostrofa ca îi dai exemplu prost şi-l pui în pericol).

Needless to say, deşi bogătani încă şi mai mari există şi aici, telefoanele mobile au interzis în şcolile primare iar pentru majoritatea părinţilor, chiar din zonele bune, bazarurile second-hand organizate de şcoli şi grădiniţe au încă foarte mare trecere la completarea garderobei copiilor. Iată o altă modalitate de a strânge bani pentru şcoală (veniturile obţinute din vânzări se alocă, într-un anumit procent şcolii/grădiniţei organizatoare).

Părinţii se implică, voluntar, pentru asigurarea trecerilor de pietoni dimineaţa pe tot traseul spre şcoală (by the way… cadouri pentru bodyguarzi??? bodyguarzi???…). Părinţii însoţesc, voluntar, clasa în excursii (deşi au şi ei joburi!). Părinţii confecţionează, gratuit, decoraţiuni pentru Sărbători. Părinţii sunt coorganizatori la serbări şi la biblioteca şcolii. Nu aruncând cu bani, ci prin prezenţă personală lângă copiii lor şi prin timpul investit. Face mai mult decât toate fiţele, brandurile şi bănetul. Părerea mea.

P.S. Reiese ca doamna învăţătoare nu era săracă deloc. http://www.gandul.info/stiri/spaga-de-fite-a-lui-blandu-afacerile-paralele-ale-invatatoarei-blandu-vindea-polite-de-asigurare-pentru-parinti-si-after-school-pentru-copii-11876117. Pe “vremea mea”, doar la facultate ne “obligau” profesorii să le cumpărăm manualele şi asigurările. Acuma văd că s-a ajuns la şcoala primară. Frumos.

Cunosc cazul unui elev de liceu care, după ce a dat în vileag solicitarea de şpagă a profesoarei de fizică şi a băgat-o pe aia la zdup, n-a fost nici pe departe apreciat de ceilalţi profesori pentru curăţarea sistemului ruşinos, ci evitat, apostrofat şi sabotat de toţi, trebuind chiar să îşi amâne Bacalaureatul. (Şi nu era un loser care nu ştia nimic – azi e inginer software.) Iată câtă dorinţă reală de corectitudine în sufletele celor care cresc oamenii viitorului! Ajuns la maturitate, omul a emigrat în Canada cu prima ocazie.

Cunosc colegi care cumpărau profesoarelor de la facultate lănţişoare de aur, candelabre şi faianţă pentru baie!!! Ba mai era una care ne şi punea – sub ameninţarea picării examenului – să-i facem traduceri pe gratis din lucrările pe care le plagia ca să poată şi ea publica ceva. Am rămas întotdeauna siderată să văd cum oameni doxă, mai capabili însăşi decât profesoara, se supuneau spăşit. La materia respectivă nu eram grozavă, dar de-aia tot  nu i-am tradus. Ce să vezi, la examen a fost secondată de o asistentă tânără, şi întrucât era şi scris şi oral şi existau martori, n-a putut să mă pice oricât s-a chinuit. Un 6 tot am scos. M-am simţit mai triumfătoare decât ceilalţi cu zecele lor.

Da, probabil aş da un cadouaş unui medic care se pregăteşte să mă taie sau care are viaţa copilului meu în mână, ştiind că a studiat cu zecile de ani, că e obosit şi prost plătit, da, aş onora profesoara prin respect, prin flori, o mică atenţie feminină, înţeleg şi eu chestiile astea. Dar deja au ajuns nu doar să primească, ci să pretindă, nu doar să pretindă ci să condiţioneze şi încă să fie nemulţumiţi. Nu e deloc ok. Nu e corect nici ca munca să nu fie plătită şi oamenii să ajungă la mâna cadourilor care poate vin, poate nu vin, dar nu e corect nici să ne apucăm să împingem cu cadouri ca să ne asigurăm că plodu nostru-i mai ocoş. Şi să fim sinceri, de multe ori ăsta este motorul corupţiei. Nu sărăcia, ci lăcomia, dorinţa de a trece în faţă, de a-şi pune pile, de a rezolva rapid şi uşor. Lipsa de caracter.

Advertisements

Ca văcarul pe sat?

Standard

Aflu că un nene funcţionăraş mediocru zis Corlăţean sau aşa ceva, care ar fi mai nou Ministru de Externe al României, s-a ofuscat aşa de tare că nu vor ăştia să ne lase în Schengen, încât cică ne luăm jucăriile şi plecăm.

În afară de faptul că nemţii şi olandezii îşi vor sfâşia cămeşa de necaz că România nu-i mai vrea, şi dincolo de ridicolul situaţiei (care jucării, after all?), mă întreb totuşi unde anume plecăm. Adică dacă asta cu Schengenul nu mai e o prioritate, ce facem mai departe? Care-i alternativa dumisale?

Că România nu-i în stare să-şi securizeze graniţele e evident cu ochiul liber oriunde eşti în străinătate. Haite întregi de rromi la cerşit, descoperiţi de poliţie în beciuri insalubre şi fără budă, îngrămădiţi câte 26 într-un buncăr, gătind nu se ştie ce prin parcuri în Portugalia (poate pescăruşi?), şpăguliţa de pe autocar când intri în România (cei 5 euro din oficiu – şi ce se mai oftică lumea “cinstită” dacă tu nu vrei să dai, că tu n-ai cantităţi industriale de detergenţi cu tine), traseul drogurilor ori al prostituatelor, fenomenul fraudelor cu cărţi de credit, extrem de slaba colaborare – ba chiar presupusa complicitate – a Poliţiei şi Vămilor române în cazul furturilor de maşini din Vest, încrengăturile infractorilor români cu mafii transfrontaliere din spaţiul ex-iugoslav şi ex-sovietic, şi multe altele arată clar că nu în aparatura de ultim răcnet cumpărată stă chipurile siguranţa. Sistemul românesc de justiţie are găuri de caşcaval cât casa. Cauza e corupţia umană şi lipsa statului de drept. Dar noi preferăm să ne facem că ne credem propriile minciuni şi ne supărăm foc dacă vreunul mai răsărit din afară se prinde de bluf. De totala noastră lipsă de consistenţă.

În rest, toţi suntem cinstiţi. Ne enervează corupţia numai când beneficiază altul de ea…

PS. Pe altu mai bun n-au găsit la Externe în toată coaliţia? Vorba lu taică-miu. Mai bine îl puneau pe Don Pedro. Puştiulicii ăştia de azi sunt diletanţi până în măduva oaselor.

PPS. Să-i zică cineva şi lui Antonescu că Schengen a fost o prioritate majoră pentru noi. Sau s-or fi cheltuit banii ăia numa aşa, că aveam noi surplus?… Dacă e vorba de onoare şi demnitate, să cureţe naibii ograda internă şi să ne aducă în rând cu lumea! M-am săturat de patriotism de cafenea şi de decizii politice luate cu viscerele, nu cu neuronul. Vouă nu v-a ajuns penibilul? Se uită lumea la noi ca la urs.