Tag Archives: credinta

Recalibrare

Standard

Iată darul cel mai mare al lui Hristos: ne binecuvântează cu această minunată, supranaturală putinţă de a răsturna principiile termodinamicii, ipseitatea, emoţia personală; ne vedem aşa cum suntem, nu cum ne plăcea a ne socoti – la fereala de orice posibilă învinuire – înzestraţi numai cu drepturi şi calităţi, neprihăniţi, stăpâni ai lumii, superiori imbecililor, răufăcătorilor şi neînţelegătorilor de pe glob şi îndeosebi celor din câmpul energetic al imperialei noastre persoane. Încântătoarea iluzie încetează.” – Nicolae Steinhardt, Dăruind vei dobândi, Ed. Dacia 1994.

Cam aşa stă treaba. Tre să accepţi că viaţa e un cadou. Care uneori poa să fie şi pacoste. Un pachet cu de toate. Nu ţi l-ai făcut tu, nu ţi l-ai ambalat tu, l-ai primit şi ăsta e el. Trebuie să-l trăieşti aşa cum e, să-l cultivi mai departe şi to make the best of it.

Cum zicea Sartre, pare-mi-se, important nu e ce face viaţa cu tine, ci ce faci tu cu ceea ce face viaţa cu tine. (“Freedom is what you do with what’s been done to you.”) Trebe să accepţi. Astăzi se consideră virtuţi numai frământările hiper-psihologizante, maximizările, autodepăşirile galopante, overachievementurile, perfecţiunea, “succesul”.

Rahat.

Una dintre cele mai mari virtuţi ale vieţii este acceptarea. Răbdarea. Ceva bun tot vine până la urmă. Fii pe fază să-l sădeşti în tine. And be kind to others. Poate de aia eşti aici. Poate un singur gest de-al tău astăzi va ajuta pe cineva peste 50 de ani. De unde poţi şti? Poate te-ai născut doar ca să porţi mai departe o genă. Sau o idee. Poate eşti doar o undă în râul ăsta al vieţii care vrea cu turbare să continue să ude pământurile.

Bea un vin bun, umblă în natură, ascultă muzică, fă dragoste din toată inima – e vorba de creat şi crescut viaţă. De asta suntem aici. Lasă sufletul să te ajungă din urmă, nu auzi că gâfâie? Reconectează-te la Alpha şi Omega. Alungă înspăimântătoarea iluzie că tot viitorul se sprijină doar pe umerii tăi, n-o mai hrăni cu patologică voluptate. “Teama e camera obscură în care se dezvoltă negativele”, zicea Papa Ioan Paul al II-lea. Spaima te scufundă ca odinioară pe Petru cel umblător pe mare.

Perfecţionism? Been there, done that… Ajunge! Abia ciobul lipsă al cubului îl face frumos, suportabil. Pentru că îl umanizează. Imperfecţiunile ne fac umani şi frumoşi, pentru că ne obligă să ne completăm reciproc, să trăim unii cu alţii, să ne împrumutăm unii din alţii, să ţâşnim suflet către suflet. Pentru că ne deschid spre căutare. Pentru că ne fac să iubim. Omul perfect n-ar avea nevoie de nimeni. Şi asta ar fi groaznic.

Hristos nu s-a suit pe cruce pentru oamenii perfecţi. S-a bătut în cuie pe lemn ca să îmbrăţişeze lumea, aşa cum e ea, cu bune şi rele. Şi să sprijine ca un Atlas cerul, să nu ne cadă mereu în cap.

(P.S. Apropos de imperialul nostru cap, care, ştiţi voi, el face, el trage, iată o listă de mici şi mari iluzii (cognitive biases) cu care defilăm vajnic prin lume şi care ne îndepărtează, şi ele, de la buna măsură: http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_cognitive_biases).

NU terorii

Standard

Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.

Fericiţi făcătorii de pace…

Mă tot gândesc: ce au “realizat” fanaticii prin teroare? Pe lângă crimele atroce şi dezgustătoare, tocmai au dat o nouă viaţă unei mici reviste satirice care altfel era în pragul falimentului (dovadă că lumea se cam plictisise de ea), au contribuit la reproducerea şi distribuirea exponenţială a unor caricaturi obscene şi ofensatoare, au unit lumea occidentală, au discreditat religia în ansamblu, inclusiv substanţa ei smerită, înţeleaptă şi caldă (cât de potrivită ar fi fost aici parabola cu grâul şi neghina…), şi i-au oferit din nou lui Bibi Netanyahu şi extremei drepte europene platformă împotriva musulmanilor.

Un articol bun şi moderat şi aici: http://adevarul.ro/news/eveniment/crima-libertate-religie-1_54b2ed08448e03c0fd822b34/index.html#

P.S. Pe bună dreptate, anti-semitismul se pedepseşte prin lege, anti-islamismul se va pedepsi probabil şi el. Cu tristeţe vă întreb: ştiţi câţi creştini sunt ucişi sau persecutaţi anual pentru credinţa lor? Pentru libertatea lor de expresie şi de conştiinţă? “Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă bleastămă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă…”

NU, religia nu e “a license to kill”. Realitatea ei poate fi doar atât de bună cât sunt oamenii care o practică. Adevărata putere e puterea autostăpânirii. A speranţei. A iubirii.

Cusături

Standard

Îţi curge infinitul pe la cusăturile hainelor,

Prin ţesuturile care îţi căptuşesc inima,

Prin buzunarele gândurilor.

Umbli lăsând după tine

Plete, plete de infinit,

Pe care unii calcă cu picioarele, împiedicându-se,

Ca de nişte cozi imponderabile de şerpi

Iar alţii îşi împletesc din ele funii

ca să se spânzure.

 

Când deschizi pleoapa,

Se zbat înapoia ei îngerii

Ca fluturi captivi într-un borcan.

Sunt coloraţi.

Dimineţile de dinainte de lume picură rouă

 

Şi plângi.

 

Tu doar umbli mai departe, nepipăibil,

Eu cad în genunchi înaintea trupului meu ofilit,

Înconjurată pretudindeni de oamenii aceştia sănătoşi

Pedalând pe biciclete

Iar ţie ţi se deşiră, deşiră, deşiră

Hainele a infinit.

 

Sănătate de carne, sănătate de vânt?…

În abisurile tale mă împing curenţii termici înspre cer şi zbor

Sănătatea altora e din carne, veselia lor nu ştie mâinele

Iar pe mine mă înjunghie, la fiecare aplecare,

Acul cu care m-ai cusut de tine.

 

 

 

 

Vedere de noapte

Standard

cu ochii tăi m-ai văzut aşa cum eram în realitate:

schematică, ca o radiografie –

oase plutind în derivă pe o pâclă de înserare.

ţesuturi au început să-mi crească

după aceea.

 

pe atunci nu aveam încă trei dimensiuni.

 

tu, Omul, (poate singurul) mi-ai zis:

„mergi şi tu înainte la Betezda şi stai liniştită.

am să trec şi eu

pe acolo.”