Tag Archives: Euro crisis

P.S. la criza Euro

Standard

Din păcate, criza asta care riscă să se perpetueze la infinit în UE nu are numai consecinţe de ordin economic.

Din păcate, chiar şi politicienii europeni suferă de miopie şi de “micime” a viziunilor. Ei (şi întreg Vestul Europei) s-au concentrat numai asupra limitării efectelor economice ale crizei, s-au dedicat numai aspectelor materiale, de ordin monetar si macroeconomic, de păstrare a status quo-ului în termeni de prosperitate relativă a ţărilor lor. Prea puţini au realizat că orice slăbire economică a Europei, orice zdruncinare a solidarităţii şi a principiului unanimităţii dintre state reprezintă un periculos călcâi al lui Ahile în plan politic.

Slăbirea economică a Europei va duce inevitabil la pierderea relevanţei ei politice, la pierderea influenţei ei geostrategice. Rezultatele se văd deja în democraţiile abia înmugurite la periferie. Câţi politicieni români cu pretenţii şi-ar fi permis acum câţiva ani să atace atât de grosolan UE, să o îndemne  cu atâta obrăznicie să îşi vadă de treburile ei, cum o fac astăzi?

Dar când slăbiciunea e evidentă, încep să îndrăznească. Mai întâi micuţele rozătoare, apoi, poate, marii prădători. E clar că Europa nu mai impune, ca pe vremuri, respect.  Că nu mai este privită ca singura variantă viabilă, credibilă pentru statele din Vest şi Est deopotrivă.  Ce mai reprezintă Europa, ce mai înseamnă “valori europene”, dacă ele nu mai ţin de foame? Europa ar trebui să însemne mai mult. Păcat că europenii înşişi, prea atenţi la cifre, uită care este substratul mai adânc al acestei Uniuni: pacea, unitatea, forţa, susţinerea unui anumit tip de cultură civică şi politică, a unui anumit tip de relaţii interumane şi instituţionale.

Din Spania se emigrează masiv, în Grecia au plusat extremiştii, în Ungaria şi România s-au desfiinţat instituţii democratice şi s-au înlocuit legi, francezii refuză realitatea cu măsuri batjocoritor de populiste, iar când criza de prosperitate va atinge însăşi Germania, mă tem că se va termina definitiv cu solidaritatea şi principialitatea. Restul lumii ne va ţine poate, în viaţă, cu picătura, atâta timp cât mai au nevoie să le achiziţionăm produsele, dar mă tem că în plan geopolitic, steaua Europei Unite începe să apună…

Europe – Endrope?

Standard

I opened the ‘Shares & Stocks’ section of the paper today and an ocean of red met my eye. All the indices were down, except maybe two or three (surprisingly enough, Nokia shares were up. Well, not a lot of place to fall once you’ve hit rock bottom, I guess :-)).

So what is the deal? Yields on Spanish bonds have surpassed the 7% mark that economists tell us is the upper limit of sustainability. Greece is still teetering on the edge of not only bankruptcy but total disaster, if we are to trust the official figures (but with about 30% black economy, they probably still have a little something stashed away somewhere ;-)), and facing the (by now) age-old question: “to be or not to be… inside the Eurozone?” Rating agencies have begun to look  at Germany, the Netherlands, and other straight A-students, thinking about downgrading their creditworthiness too…

And all the talk on TV is about more credits. Securing more funds. The here, the now, the status quo. Forget complex economics, but how is a country (any country) that does not even produce enough to pay for its own pensions, schools, hospitals and roads going to be able to pay for all that PLUS  a 7% interest rate? What kind of growth does a country like that need? I mean, not even the BRICS can pull that off anymore. Look around. Do you see large swaths of unused and uninhabited land here in Europe, bursting with precious mineral ore (aka natural resources)? Do you see a burgeoning birth rate (aka human resource)? Do you see academic excellence or huge scientific innovation that can cause a breakthrough in productivity or in the efficiency of how we use those resources? Do you even see a lot of free initiative anymore?

What Europe needs is a bit more entrepreneurship and creativity. Instead, our young people are about as creative, original, and ambitious as boring old fogies. Europe needs less stuffy and sclerotic bureaucracy and more flexibility. Europe needs people who, rather than always fall back on a generous state and cozy socialist policies (they truly are cozy and easy to get used to, I admit!), will take charge and responsibility for  their own life. Yes, Europe needs to take chances.  We need some air to breathe and come up with better ways of doing things. When times are hard, people are spurred by the desire to make things better. When things are too good (as they have been in Western Europe for a long time), people are paralyzed by the fear to lose it all.

Instead of always trying to smooth things out and return to the status quo (which is already bye-bye, people, wake up and smell the coffee), Europe needs a strategy for stirring things up a bit. We shouldn’t wait around for everything to be good and just plain comfortable again. We should make something of our lives.  Tough times are coming. Rather than feeling depressed or getting all nationalistic about whose fault it is, we should keep a positive mindset and welcome the challenge. WE ARE ONLY WORTH SOMETHING TOGETHER.

I don’t want to live in a museum. It may feel safe and cushy, but it is full of dead things.