Tag Archives: perle copii

Pastila de râs

Standard

Ca să mai schimbăm registrul – faze cu prichindei:

“Mama, mai am trei pusi în mine. Îţi dau?”

Eu: “Hai să mergem la biserică să ne rugăm să-l vindece Dumnezeu pe frate-tău degrabă.” Ea: “Daaa, şi de tuse.”

“Copiii nu poate să spună R. Poate numai să scrie.”

“Io nu vreau la Consulat… Nu vreau să mă consuleze, că nu sunt bolnav.”

“Mami, eu am ieşit din ou de crocodil, de aia sunt aşa zăbăuc.”

Ea: “Ceau. Ceai. Ce-ai în cap?” Eu: “Nu ştiu, tu ce ai?” Ea: “Limonadeeee!”

 

 

 

 

 

Advertisements

Pastila de râs…

Standard

…şi de meditaţie. 🙂

Azi dimineaţă o lăsasem pe fiica mea de 3 ani jumate în cameră cu un snop de haine, să se îmbrace.

Revin după 5-10 minute ca s-o găsesc perorând ceva neinteligibil pe Germană, cu ciorapii lungi doar pe jumătate traşi, picioarele bălăbănind pe marginea patului şi mâinile desenând febril în aer cu gesturi rotunde.
O ridic în picioare ca s-o ajut, la care ea, oţărâtă:
– Heeei, mama, de ce îmi strici curcubeul?

Pilula de râs – despre cârnaciorul fermecat şi alte bazaconii…

Standard

Somnul. Acest tărâm magic…  rezervat, evident, numai copiilor, că noi părinţii mai rar avem parte de el. 🙂 Câte ritualuri nu se leagă de chinul ăsta de toate zilele, cât nu te strofoci în crize de nervi cu tremurături ca să poţi în sfârşit să-ţi admiri odraslele pufăind liniştit şi să zici: “Doamne, ce frumoşi sunt… când dorm!”

Băiţe, rugăciuni, poveşti, cântece de adormit copiii (la propriu), în fine, să nu intrăm în detalii.

Cel mai interesant e cum evoluează toată treaba asta cu dormitul. Când era mic şi nu-i trecuse încă prin cap ca întunericul ar putea fi populat cu monştri (dormea singur şi nu se uita la desene), fiul meu ţinea morţiş să-l închid bine în cameră:

“Mami, închide uşa ca să nu iasă Moş Ene!”, zbiera în urma mea dacă eram neglijentă.

Şi acuma zbiară, numai că în sens invers, şi anume: “Mami, lasă uşa deschisă să intre puţină lumină!” (asta după cerşelile de “mă ţii la cuib? că mi-e frică să adorm singur”).

Bun, să lăsăm asta, pariez că trepidaţi să aflaţi care-i treaba cu cârnăciorul. (Şi pariez că, în funcţie de foame, sex şi stare psihică generală v-a şi luat-o imaginaţia razna.) Nu vă pripiţi.

Cum să vă povestesc eu, aşa, să fie mai palpitant… Fiecare cu ce-l doare. Fie-mea cea mică e o tipă cu un deosebit simţ practic. I-am cumpărat într-o zi o revistă din acelea Bussi Bär cu jucărele înăuntru, şi ce să vezi, conţinea o presupusă baghetă magică luminiscentă (dacă-i puneai baterii). “Zauber” în sus, “zauber” în jos (magic, adicătelea), atât a priceput şi ea biata de la frate-su. Dar mai mult? Ce-i cu bastonul ăla dubaş şi rotunjit la capete? Ce să fie, ce să fie – sătulă de incertitudine (dar nu şi de carne, după cum se vede) l-a botezat ea fără ezitare: “Zauber…wurst”. Adică tocmai “cârnăcior fermecat”. Fetei îi aducea a crenvurşti şi basta. Unde dai şi unde crapă.

Asta aşa, pe tiparul moştenit de la frate-su: “şi vreau lapte pentu să-mi chească oasele, să mă fac mare ca tata şi să mă pot să mă suu în copac… să stau acolo ca o maimuţă…”

Copiii şi simţul lor neiertător de observaţie. Gata, vă las, că se trezesc din somn. 😉

Pilula de râs (încă una)

Standard

Dialog suprarealist cu fiică-mea de 3 anişori care uită vertiginos limba română. Eu, de colo:

“Tu mai vrei un frăţior sau o surioară?”

Răspuns stupefiant după câteva secunde de gândire:

“Nu, mulţumesc, AM MÂNCAT DEJA!”

🙂 🙂 🙂

Asta e din categoria “Imi mâncaţi toţi nervii capului!” la care mi s-a răspuns spontan şi ingenuu de pe scaunul din spate al maşinii: “Leckerrrr!!!” (Delicios! – n. mea)…

Lumi paralele, ce mai. Sper să nu ajungem complet lost in translation mai încolo. Recent am descoperit că nu mai ştie ce înseamnă “prăjitură”. Asta chiar e grav! 😉

Pastila de râs

Standard

Preferinţele fiului meu în materie de “ce vreau să mă fac când o să fiu mare” la 4 ani jumate:

  1. „Om de făcut curăţenie”
  2. „Tăietor.” Ahaa, tăietor de lemne (eu). “Nuuu, tăietor de copaci” (el).
  3. „Tăietor de frunze”. (Eu, în hohote: “Tăietor de frunze la câini! Frumos…” El, sobru: „Nu, tăietor de frunze mari.” Păi şi care ar fi utilitatea chestiei ăsteia? „Ca să faci din frunzele mari frunze mici.” (evident, nu?))
  4. Mami, de fapt am glumit. Când o să fiu mare vreau să mă fac nimic.

🙂 🙂 🙂

Între timp a crescut şi acuma are gusturi mai mainstream. Vrea să se facă Spiderman.

Voi ce vroiaţi să vă faceţi când eraţi mici? Eu ţin minte că vroiam să mă fac… pensionară. Mi se părea total mişto “meseria” lu bunică-mea.

Pilula de râs

Standard

Din ciclul “gura copiilor adevăr grăieşte” (iar ochiul vede doar ce vrea el):

1.”Ştii tu mama pentru ce ne trebe ochi?  Ca să vedem.  Albinele, sau elefanţii, sau Minimax-ul.”

2. El:  “Ce mă gâdilă aici în ochi?” (frecându-se de somn)

Eu: “O fi o geană…”

El (sfătos): “Cred că-i moş Ene.”

🙂 🙂 🙂

Have a nice weekend!