Tag Archives: toamna

The Pond

Standard

How the landscape changes

With the moving seasons…

No rebirth without dying

Water and cut grass

Shoulder-high saplings

And all the encounters with pain.


The piercing shrieks of white gulls 

Plunging, and us happy to disintegrate

Why is it that in nature

The lost are found, and dying

Is grand and mollifying and fearless

Like an embrace?


Blessed solitude that transcends

Loneliness and need

Feeding, soothing, nursing

The lightness of your being and

The fullness of your light.


Critters, short-legged, short-lived

Going about their business

Without 

Bitterness.

September reading

Standard

here I am,

sitting on a bench next to autumn

absorbing the last of the scorching sun

and watching the ants

move like clockwork

in a playground we call our own.

here they are,

mapping the maze

with staccato precision.

I am reading a poem,

like every other year.

later, I’ll get up to go home,

pass the picket fence with the tiny

porcelain cats,

walk into a heap of crunchy leaves,

and stomp out

all regrets.

November medley

Standard

_1020268_1020275_1020269_1020453_1020277_1020288_1020309_1020312_1020328_1020318_1020325_1020336_1020354_1020355_1020364_1020372_1020370_1020412_1020408_1020364_1020382_1020395_1020424_1020427_1020452_1020321_1020443_1020327

Copyright photography: Andreea Sepi 2015.

(Limited series prints available for sale in 30×40 cm frame format, with high-quality passepartout and different color aluminium frames. EUR89,00.)

Clepsidrele toamnei

Standard

Cât de frumos poate să fie începutul de toamnă!…

Un soare blând, abia ghicit, şi-a pierdut incandescenţa; în parc, printre copaci, aburul levitează încă deasupra ierbii. De dimineaţă a fost rouă.

Veveriţe nesăţioase îmi intersectează drumul în ţopăieli aprige după ghinde ori alune. Acum traversează şoseaua ca nişte mingi de ping-pong cu coadă blănoasă, de un castaniu aprins, rostogolite peste asfalt. Acum se-ntind în salturi ca nişte săgeţi cafenii contrastând cu (încă) verdele tufelor.

Magnolia de pe balcon se pregăteşte să aţipească. O văd cum îşi simplifică existenţa, lepădând zi după zi trenă de frunze uscate.

E-o temperatură plăcută-plăcută, o linişte aşezată, o tăcere curtenitoare, leneşă, în tot şi-n toate. Natura şi trăirile lăuntrice fac downsizing la unison, se distilează întru esenţe.

Au apărut crizantemele. Amintirile se decantează: grăunţe de nisip răcorit care picură încet una peste alta.

Încet-încet, oamenii nu mai sunt decât clepsidre ale toamnei.

Bun venit, toamnă! Acoperă-mi inima cu ceva...

Bun venit, toamnă! Acoperă-mi inima cu ceva…

Miez de octombrie, München

Standard

DSC_0685

Balerine aurii şi bete, frunzele îşi dau drumul din copaci, cu piruete leneşe, la fiecare adiere. Plutesc pieziş, negrabnic, opresc puţin timpul în loc. Se culcă una peste alta pe pâmânt. Sunt tot mai rare. Soarele e dulce, te îmbracă. Mi-aş dori să ţină aşa cel puţin până la primăvară 😉

DSC_0682

Soarele de toamnă ne face oameni “mari” (şi cam visători).

DSC_0683

Un azur rar. Mersi, Munchen, mersi Foehn!

DSC_0687

P.S.  24-25 octombrie 2013, în zori. Răsărit de soare cu ceaţă şi hobbiţi. 🙂 (în drum spre şcoală)

2013-10-25_08_55_22