INK 4 THOUGHT

Language journeys, creative writing, and the art of mindful living

, ,

Cotizaţi, şcolari, cotizaţi!

În primul rând, an nou fericit tuturor, cu sănătate, bucurii şi împlinire.

În al doilea rând, nu mă pot abţine să comentez şi eu situaţia asta cu învăţătoarea din Bucureşti nemulţumită că şpaga nu-i destul de mare. ( http://www.gandul.info/stiri/a-aparut-a-doua-inregistrare-cu-invatatoarea-blandu-o-cafea-din-aia-si-o-ciocolata-dati-eu-nu-stiu-daca-sunteti-saraci-sau-sunteti-nesimtiti-directoarea-scolii-a-fost-demisa-audio-11873159.)

Mi se pare revoltător şi vulgar. Realizează doamna respectivă că nici măcar cu copiii nu ar avea dreptul să vorbească pe tonul acela, dar mai cu părinţii – în fond nişte oameni maturi şi realizaţi, nişte egali. Cum îşi permite un asemenea stil de abordare e un şoc pentru mine.

Şi în Germania, unde trăiesc, există fondul clasei. E o iniţiativă gestionată de comitetul de părinţi şi este menit finanţării unor proiecte pentru copii: ieşiri la teatru, excursii, materiale de predare, fotocopii, etc. Suntem la o şcoală cu renume bun şi totuşi, fondul clasei costă sub 50 de euro pe semestru. Până acum, pentru tot ce am plătit am dat cu subsemnatul că suntem de acord, totul a fost documentat oficial din partea conducerii şcolii cu explicaţii clare, defalcate în detaliu, pentru ce se dau banii şi dacă vrem sau nu ca al nostru copil să ia parte la asta. Şi dacă îi face o poză copilului îţi cere acordul înainte. Nu s-a strâns nimic de cadou pentru învăţătoare, nici măcar nu s-a discutat informal.

Într-adevăr, directoarea este o adevărată doamnă de modă veche, în pragul pensiei, care ţine la seriozitatea actului de învăţământ şi la disciplină. Unii îşi mută copiii la alte şcoli unde e mai uşor, fiindcă aici se primesc zilnic teme (dar care nu au voie să depăşească o oră ca timp de rezolvare!).

Suntem în clasa I. A fost o singură şedinţă cu părinţii la început, apoi 2-3 comunicări prin e-mail strict legate de organizarea orelor. Am primit tipărite regulile şcolii, cercurile de activităţi disponibile. Li s-au prezentat copiilor la clasă şi ei aleg dacă vor sau nu. Manualele au fost complet gratuite, la sfârşitul anului le înapoiezi şi le plăteşti doar dacă le strici. Din nou, starea lor a fost certificată prin semnătură. Dacă mi s-a părut că e deteriorat manualul am specificat asta în faţa învăţătoarei ca să nu fiu eu răspunzătoare la final. Dacă vrei vreo limbă străină extracuricular, în momentul în care se strâng destui doritori se aduce o profesoară cu care faci contract individual, şcoala nu are nicio treabă, plata e direct în contul respectivei, femeia plăteşte impozit şi răspunde pentru materiale, pentru fiecare oră la care lipseşte, etc.

Şi aici primăria taie necontenit fondurile şcolilor – de exemplu nu se mai face curat în clase decât din două în două zile. Asta nu înseamnă că sar părinţii imediat să angajeze femeie de serviciu. Nu. Copiii au obligaţia să poarte papuci de casă, să păstreze curăţenia şi să nu ridice praful. De altfel, încă de la grădiniţă au fost învăţaţi că nu pleacă niciunde până nu şi-au făcut ordine după ei.

În momentul când s-a ales purtătorul de cuvânt al comitetului de părinţi, învăţătoarea a ieşit din clasă pentru a nu influenţa decizia. La începutul anului şcolar i-am dus şi eu, ca tot românul de bun simţ un bucheţel de flori în valoare de vreo 3 euro (din cate ştiu, aici, cadourile personale în valoare de peste 5 euro sunt considerate mită). Am fost singura care am făcut gestul ăsta. Femeia le-a luat stânjenită şi a spus că le va folosi ca să înfrumuseţeze clasa iar eu, ruşinată, m-am făcut că, da, sigur, pentru asta şi erau. E drept, e bine plătită, respectată în comunitate, are un statut social elevat. Însă nici măcar educatoarelor, care-s plătite ca naiba şi muncite la greu n-am îndrăznit vreodată să le duc mai mult de o cutie de ciocolată la comun pentru toată echipa, de Craciun.

Asta este experienţa mea de până acum. Nu zic, sunt şi aici hibe destule, sunt şi aici oameni şi oameni. Mai drăguţi, mai urâcioşi. Or fi şi aici favoritisme voalate, dar cine tot are bani de dat îşi dă direct copilul la şcoală/grădiniţă privată.

Mai aflu şi că în România e concurs la gadgeturi şi tot soiul de mărfuri de firmă pentru preţioşii de copii şi adolescenţi, care, deşi nu mişcă măcar vreun deget în casă au pretenţii la iPhone-uri scumpe. Notele şi diplomele se cumpără. Ne place sau nu, în Occident până şi cursurile vocaţionale prin corespondenţă sunt mai serioase şi presupun mai multă muncă decât unele materii de facultate de la noi… Copiii români ştiu să calculeze sume cu două cifre la 5 ani şi să repete mecanic formule şi poezii, dar cum se face că până la terminarea liceului ajung submediocri comparativ cu restul lumii? (vezi şi PISA).

Şi aici copiii sunt inundaţi cu cadouri oriunde scot nasul – cadouaş de la medic (valoare 50 cenţi), cadouaş de la farmacie (tot aşa), o felie de parizer gratis de la alimentara – şi ridicaţi în slăvi şi cocoloşiţi în diverse feluri. Şi educaţia (bunele maniere) lasă de dorit. Dar nu e atâta opulenţă şi atâta agitaţie a părinţilor să-i căpătuiască pe nemerit. Regulile de convieţuire şi o minimă responsabilitate a comportamentului propriu sunt încă vizibile. Nu aruncă pe jos. Nu trec pe roşu. Şi asta pentru că adulţii îşi iau cât de cât în serios rolul de modele (vrei să treci în fugă strada pe roşu şi e un copil de faţă, adultul de lângă el te va apostrofa ca îi dai exemplu prost şi-l pui în pericol).

Needless to say, deşi bogătani încă şi mai mari există şi aici, telefoanele mobile au interzis în şcolile primare iar pentru majoritatea părinţilor, chiar din zonele bune, bazarurile second-hand organizate de şcoli şi grădiniţe au încă foarte mare trecere la completarea garderobei copiilor. Iată o altă modalitate de a strânge bani pentru şcoală (veniturile obţinute din vânzări se alocă, într-un anumit procent şcolii/grădiniţei organizatoare).

Părinţii se implică, voluntar, pentru asigurarea trecerilor de pietoni dimineaţa pe tot traseul spre şcoală (by the way… cadouri pentru bodyguarzi??? bodyguarzi???…). Părinţii însoţesc, voluntar, clasa în excursii (deşi au şi ei joburi!). Părinţii confecţionează, gratuit, decoraţiuni pentru Sărbători. Părinţii sunt coorganizatori la serbări şi la biblioteca şcolii. Nu aruncând cu bani, ci prin prezenţă personală lângă copiii lor şi prin timpul investit. Face mai mult decât toate fiţele, brandurile şi bănetul. Părerea mea.

P.S. Reiese ca doamna învăţătoare nu era săracă deloc. http://www.gandul.info/stiri/spaga-de-fite-a-lui-blandu-afacerile-paralele-ale-invatatoarei-blandu-vindea-polite-de-asigurare-pentru-parinti-si-after-school-pentru-copii-11876117. Pe “vremea mea”, doar la facultate ne “obligau” profesorii să le cumpărăm manualele şi asigurările. Acuma văd că s-a ajuns la şcoala primară. Frumos.

Cunosc cazul unui elev de liceu care, după ce a dat în vileag solicitarea de şpagă a profesoarei de fizică şi a băgat-o pe aia la zdup, n-a fost nici pe departe apreciat de ceilalţi profesori pentru curăţarea sistemului ruşinos, ci evitat, apostrofat şi sabotat de toţi, trebuind chiar să îşi amâne Bacalaureatul. (Şi nu era un loser care nu ştia nimic – azi e inginer software.) Iată câtă dorinţă reală de corectitudine în sufletele celor care cresc oamenii viitorului! Ajuns la maturitate, omul a emigrat în Canada cu prima ocazie.

Cunosc colegi care cumpărau profesoarelor de la facultate lănţişoare de aur, candelabre şi faianţă pentru baie!!! Ba mai era una care ne şi punea – sub ameninţarea picării examenului – să-i facem traduceri pe gratis din lucrările pe care le plagia ca să poată şi ea publica ceva. Am rămas întotdeauna siderată să văd cum oameni doxă, mai capabili însăşi decât profesoara, se supuneau spăşit. La materia respectivă nu eram grozavă, dar de-aia tot  nu i-am tradus. Ce să vezi, la examen a fost secondată de o asistentă tânără, şi întrucât era şi scris şi oral şi existau martori, n-a putut să mă pice oricât s-a chinuit. Un 6 tot am scos. M-am simţit mai triumfătoare decât ceilalţi cu zecele lor.

Da, probabil aş da un cadouaş unui medic care se pregăteşte să mă taie sau care are viaţa copilului meu în mână, ştiind că a studiat cu zecile de ani, că e obosit şi prost plătit, da, aş onora profesoara prin respect, prin flori, o mică atenţie feminină, înţeleg şi eu chestiile astea. Dar deja au ajuns nu doar să primească, ci să pretindă, nu doar să pretindă ci să condiţioneze şi încă să fie nemulţumiţi. Nu e deloc ok. Nu e corect nici ca munca să nu fie plătită şi oamenii să ajungă la mâna cadourilor care poate vin, poate nu vin, dar nu e corect nici să ne apucăm să împingem cu cadouri ca să ne asigurăm că plodu nostru-i mai ocoş. Şi să fim sinceri, de multe ori ăsta este motorul corupţiei. Nu sărăcia, ci lăcomia, dorinţa de a trece în faţă, de a-şi pune pile, de a rezolva rapid şi uşor. Lipsa de caracter.

5 responses to “Cotizaţi, şcolari, cotizaţi!”

  1. ….Parintii de aici care stau acasa si nu au griji banesti sau sociale au timp de voluntariat prin scoli; ceilalti (exista si din aia, mai ales printre migranti exploatati fara cunostinte perfecte de germana si mame singure), nu prea. Un salariu de educatoare si invatatoare aici e mai mult decat suficient pt a asigura trai bun recipisentei; in RO inca nu, din cate am auzit. De unde existenta mitei in RO. Stiu din experienta ca invatatoarele nu sunt mai umane, mai bune, mai de treaba aici decat in RO. Din contra. Doar ca au bani pt a trai decent, vezi 2-3 vacante la soare pe an prin Egipt, Republica Dominicana, masina personala, solariu, tzoale cu tona, etc… Asta, la asa-zis prost platitele educatoare pe care le cunosc personal. Li se rupe lor de mita. Dar la noi in fiecare an au primit intrari la spa termale scumpe de la clasa, bilete la cinema, cutii de ceaiuri de marca… ceva banuti se dau de Sarbatori si la o clasa de 25 de copii daca fiecare da 5-10 euro cum a fost obligatoriu la noi (ca doar nu o sa fii singurul ‘voluntar’ care nu da), din 100-250 de euro i se pot lua lucruri faine educatoarei (de care nu are nevoie si nu le foloseste niciodata, eventual le vinde la second).
    Iar obesia astora cu hainele de copii de la second e pt ca altfel nu stiu cum sa socializeze (intr-un mod mai firesc si interpesonal, neorganizat sau dominat de bani, fie si putini) in lungile weekenduri de iarna (9 luni pe an). Si mai sunt si nesanatos de zgarciti. Nu se pot relaxa, asa ca daca ingheatza in frig 8 ore pe zi la talcioc ca sa adune 3 euro de pe hainele vandute, isi dau o justificare vietii (aia 3 euro dau justificarea). La fel si cu clientii, cumpara 12 bluze de copii la 1 euro bucata de la talcioc, dar de marca, mai bine decat 3 bluze fara marca de la magazin, ca sa aiba copilul ala varietate in viatza lui, ca doar nu o sa il imbraci saptamana aia doar cu 3 bluze diferite? Castiga si economia, pt ca talciocistii au platit locul de la stand cu 5 euro. Iar chestia cu vigilenta la semafor fatza de cum trec ailalti e madadie nationala, sunt un popor de politisti voluntari si represivi care adora sa isi faca unii altora viatza amara. Nu moare nimeni (la propriu) daca mai trece vreunul si pe rosu din cand in cand, cand e clar ca timp de 2 minute nu circula nici o masina din nici un sens. Arata ca niste tampiti impietriti la semafor unii in fatza altora 2 minute la 5 metri distanta si nu trece nici macar un roi de muste printre ei in tot timpul respectiv. Chiar daca ar trece roiul si i-ar gadila la nas, nici la nas nu s-ar sterge din reflex pe rosu. Nu prea e natural.
    As putea continua cu deconstructia mitului construit de tine superioritatii celor de aici, dar cred ca ajunge deja.

    Like

    • mi se pare foarte dura viziunea ta. poate ai avut aceste experiente negative, am avut si eu destule, dar nu de genul asta. nu am auzit niciodata sa se dea aici bani personal invatatoarei/educatoarei sau cadouri. iar vacantele exotice de 3 ori pe an sunt mit. ai idee cat e de greu actualmente sa mai intri in invatamant pe un post sigur, chiar si in Germania? da, cei intrati deja sunt functionari publici si au salarii frumoase, siguranta, isi pot lua credite serioase. dar in ultimii ani sunt fericiti daca prind un contract pe termen limitat intr-o scoala undeva in provincie. educatoarele, cel putin in munchen, nici macar nu primesc contract full-time. ca sa nu trebuiasca sa le plateasca. si asa trag 3-4 ore una, 6-7 ore alta, azi sta una pana dupa-masa, maine alta – si asta cu 20 de prunci care zbiara si trebe stersi la fund. nu mi se par nesanatos de zgarciti, mi se par chibzuiti si nu voi aproba niciodata “generozitatea” da a umple copiii de luxosenii numai ca sa le arat “iubirea”. bazarurile sunt in primul rand o modalitate de finantare a activitatilor gradinitei. si mie mi s-au parut cam ridicole si demodate la inceput. si prefer ca ai mei copii sa stea “ca tampitii” la semafor chiar daca nu vine nimica decat sa se arunce sub rotile masinilor din ah, atat de grozava spontaneitate. oricum, deduc ca nu prea esti fericita aici. incearca sa vezi partea plina a paharului. nu construiesc niciun mit al superioritatii, le vad si eu bine bubele, dar m-am saturat sa aud ca saracia e scuza oricarui tip de coruptie. nu e saracia de vina, ci lipsa de caracter si de gandire pe termen lung.

      Like

  2. Nu stiu cum e in alte tari, raman surprinsa insa de ceea ce se inatmpla acum in Ro, parca eu am trait un sfert de viata pe alta planeta. Spun asta pentru ca da, o buna perioada de timp ai mei au tot dat de toate de 2 ori pe an, cred, pana cam in clasa a 8-a. Dar eu ma gandeam ca erau ultimele ramasite ale unor vremuri de mult trecute. Ceva de genul ca se adunau bani si se lua de 8 martie seturi de, de, de….etc. Mai stiu ca pe clasele 5-8 era si o profa figuranta, batrana, in prag de pensionare, careia nu puteai sa ii iei ceva asemanator cu ceea ce primeau alti profesori, ca veyi Doamne, era prea importanta. Si din clasa a 8 a, totul s-a cam oprit. La liceu, cand era de dat, era pentru o floare sau o ciocolata, ca sa se marcheze evenimentul, cel mult. Nu tin minte ca pe perioiada liceului sa fi fost nevoiti sa dam cadouri serioase, in afara de flori. Iar la facultate, nu am dat nici macar un banut. Poate din cauza profilului, nu stiu. De aceea stau si ma tot mir, de unde au mai aparut iar metehnele astea? Deci, e asa cum zic eu, ori am stat eu o buna perioada de timp pe o alta planeta, ori astea sunt exceptii. Hehe, oricum o sa vad eu, doar ce am inceput gradiniţa:) Acum, cu riscul sa imi sari in cap, parca, atunci cand ma gandesc la fata educatoarie de la sfarsitul programului, dupa ore in sir de calareala si alergat dupa circa 20 de smiorcaiti, parca as participa si eu cu ceva mai serios la un cadou (fara a te gandi la cine stie ce, ma refer ca poate nu as da 5 lei, de exemplu, ci poate 10-15), mai ales cand stiu cu cat sunt platite. Dar a cere sau a spune ca nu e suficient, mi se pare si mie o foarte mare nesimtire.

    Like

  3. Eu conosc doar educatoarele pe care le-am descris eu. Poti imbraca un oras intreg din garderoba lor. Si chiar merg in vacante cum am spus. Asta si fiindca eram la o gradi cu vacante insultator de dese si lungi; alte graditine au vacante cu mult mai scurte. Dar depinde ce standarde de bogatie si saracie ai tu. Pana la urma omul face locul si Germania mea poate fi alta decat Germania ta din cauza imprejurarilor si oamenilor din proximitatea noastra. Si mai conteaza si experientele anterioare cu care comparam. Nu prea cred eu ca trecutul strazii sa fie asa de periculos in Occident in cat sa stai 1-2 minute la semafor holbandu-te la strada goala. Dar daca asa esti setat de mic sau de tanar, faci. E mai greu sa te obisnuiesti mai mare fiind, mai ales daca nu te-a calcat niciodata masina. Eu compar cu realitati din alte tari prin care am mai trait, niciodata cu Romania, pt ca de acolo am plecat ´prea´ demult. Oricum mi se pare ca am primit sufleteste enorm de la educatoare si profesoare in Ro, in comparatie cu ce primesc pruncii aici. Ca aici sunt mai ocupate cu disciplina statului la semafor. Pot fi subiectiva, recunosc.

    Like

    • da, te inteleg. te deranjeaza o anumita rigiditate, lipsa de implicare si de afectivitate a lor. de acord. acuma sunt si diferente culturale la mijloc, e normal sa fie asa. eu personal gasesc ca daca inteleg ratiunea din spatele acestor comportamente, imi e mai usor sa le accept. si mai toate au un motiv destul de bine intemeiat in spate, sau unul care pentru ei cel putin si-a dovedit functionalitatea. Educatoarele sunt mai indiferente, e drept, dar ma gandesc ca daca si-ar da drumul la sentimente s-ar intampla si chestii de genul favoritisme, zbierat la ei, scapat o palma… si parintii sigur ar depune plangere. iar in legatura cu traversatul, probabil ca nu castiga mare lucru si daca alearga pe rosu. tramvaiul vine din nou, un minut in plus sau in minus nu e atat de important, poate stau si ei absenti, se mai gandesc la una-alta. la ce sa se grabeasca? la lucru? se duc in fiecare zi pe ruta aia si se robotizeaza. cat priveste copiii, ei chiar nu pot estima daca exista sau nu riscul sa apara o masina brusc de undeva sau ce viteza are masina care se zareste la capatul strazii. eu zic ca e mai bine sa le intre in sange de mici sa se opreasca. si cand vor fi mari, vor putea decide daca intra in turma sau nu. accidente se intampla oriunde, prevenirea e mai buna, chiar daca nu-i asa creativa.

      Like


Website Powered by WordPress.com.